Proiectul ISPA in Teleorman > Cadrul Legal >
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI 2004/12/CE din 11 februarie 2004 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele si deseurile din ambalaje

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunitãtii Europene, în special art. 95 alin. (1), având în vedere propunerea Comisei1, având în vedere avizul Comitetului Economic si Social European2, hotãrând în conformitate cu procedura prevãzutã în art. 251 din Tratat3, având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 17 decembrie 2003, întrucât:

(1)
Directiva 94/62/CE4 prevede cã în termen de cel târziu sase luni înainte de încheierea unei prime etape de cinci ani începând de la data la care aceasta trebuia transpusã în legislatia nationalã, Consiliul stabileste obiectivele pentru urmãtoarea etapã de cinci ani.
(2)
Definitia termenului „ambalaje” din Directiva 94/62/CE trebuie clarificatã în mai mare mãsurã prin introducerea anumitor criterii si a unei anexe continând exemple ilustrative. Pentru a atinge obiectivele ambitioase de reciclare trebuie încurajatã instituirea unor procedee de reciclare inovatoare, ecologice si viabile. Trebuie evaluate diferitele metode de reciclare în vederea elaborãrii definitiilor metodelor mentionate anterior.
(3)
Obiectivele de reciclare pentru fiecare material specific din deseuri trebuie sã ia în considerare analizele ciclului de viatã si analiza costuri-beneficii, care au relevat diferente clare ale raportului costuri-beneficii la reciclarea diferitelor materiale de ambalaj si care ar trebui sã ducã la o îmbunãtãtire a coerentei pietei interne a reciclãrii acestor materiale.
(4)
Valorificarea si reciclarea deseurilor din ambalaje trebuie consolidate pentru a reduce impactul acestora asupra mediului.
(5)
Anumite state membre care au fost autorizate, având în vedere situatia lor specialã, sã amâne data stabilitã pentru îndeplinirea obiectivelor privind valorificarea si reciclarea stabilite prin Directiva 94/62/CE trebuie autorizate din nou sã amâne termenul, dar pe o duratã limitatã.
(6)
Parlamentul European, Consiliul si Comisia au convenit cã sunt necesare derogãri temporare în ceea ce priveste obiectivele prezentei directive în favoarea statelor aderente. Derogãrile trebuie stabilite pe baza solicitãrilor de derogare ale statelor aderente si, în principiu, nu trebuie sã depãseascã anul 2012 pentru Cipru, Republica Cehã, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia si Slovenia; anul 2013 pentru Malta; anul 2014 pentru Polonia si 2015 pentru Letonia.
(7)
Acest acord va fi finalizat în conformitate cu procedura juridicã adecvatã înainte de expirarea termenului de transpunere a prezentei directive.
(8)
Gestionarea ambalajelor si a deseurilor din ambalaje necesitã instituirea de sisteme de returnare, colectare si valorificare în statele membre. Aceste sisteme trebuie sã fie deschise participãrii tuturor pãrtilor interesate si trebuie concepute astfel încât sã se evite orice discriminare a produselor importate, precum si orice obstacole în calea schimburilor si orice denaturare a concurentei si sã se garanteze un randament optim al ambalajelor si al deseurilor din ambalaje în conformitate cu Tratatul. Trebuie sã se evite discriminarea anumitor materiale din cauza greutãtii acestora. Toti operatorii care se ocupã de ambalaje trebuie sã îsi asume responsabilitatea care le revine pentru a reduce în cea mai mare mãsurã posibilã impactul asupra mediului al ambalajelor si al deseurilor din ambalaje pe parcursul întregului ciclu de viatã al acestora.
(9)
La nivel comunitar trebuie sã existe date anuale privind ambalajele si deseurile din ambalaje, inclusiv privind deseurile exportate pentru a fi reciclate sau valorificate în afara Comunitãtii, pentru a putea urmãri îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. În acest sens sunt necesare o tehnicã armonizatã pentru instituirea rapoartelor, precum si linii directoare clare destinate furnizorilor de date.
(10)
Comisia trebuie sã examineze punerea în aplicare a prezentei directive si impactul acesteia asupra mediului si asupra pietei interne si trebuie sã întocmeascã un raport în acest sens. Raportul trebuie sã includã de asemenea si aspecte privind cerintele esentiale, mãsurile de prevenire a acumulãrii de deseuri, un eventual indicator în domeniul ambalajelor, planurile de prevenire a acumulãrii de deseuri, refolosirea, responsabilitatea producãtorilor si metalele grele si trebuie sã fie însotit, dacã este cazul, de propuneri de revizuire.

1 JO C 103 E, 30.04.2002, p. 17. 2 JO C 221, 17.09.2002, p. 31. 3 Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2002 (JO C 272 E, 13.11.2003, p. 287), Pozitia Comunã a Consiliului din 6 martie 2003 (JO C 107 E, 06.05.2003, p. 17) si Pozitia Parlamentului European din 2 iulie 2003 (încã nepublicatã în Jurnalul Oficial). Rezolutia legislativã a Parlamentului European din 29 ianuarie 2004 si Decizia Consiliului din 26 ianuarie 2004. 4 JO L 365, 31.12.1994, p. 10. Directivã modificatã de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(11)
Statele membre trebuie sã faciliteze informarea consumatorilor si campaniile de sensibilizare a publicului în legãturã cu aceste teme si sã încurajeze si alte instrumente de prevenire.
(12)
Pe lângã obiectivele prezentei directive în domeniul mediului si în ceea ce priveste piata internã, reciclarea poate avea de asemenea ca efect crearea de locuri de muncã, al cãror numãr a scãzut în alte sectoare ale societãtii, putând deci sã contribuie la evitarea excluderii sociale.
(13)
Având în vedere cã obiectivele actiunii preconizate, si anume armonizarea obiectivelor nationale de reciclare a deseurilor din ambalaje, având în vedere situatia specialã din fiecare stat membru, si o mai bunã clarificare a definitiilor, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre si, de aceea, având în vedere dimensiunile actiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta mãsuri, în conformitate cuprincipiul subsidiaritãtii consacrat în art. 5 din Tratat. În conformitate cu principiul proportionalitãtii asa cum este enuntat în articolul mentionat anterior, prezenta directivã nu depãseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(14)
Trebuie adoptate mãsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a modalitãtilor de exercitare a competentelor de punere în aplicare conferite Comisiei1.
(15)
Directiva 94/62/CE trebuie deci modificatã în consecintã,ADOPTÃ PREZENTA DIRECTIVÃ:

Articolul 1

Directiva 94/62/CE se modificã dupã cum urmeazã:

1. La art. 3 pct. 1 se adaugã urmãtoarele paragrafe: „Definitia notiunii de «ambalaj» trebuie sã se bazeze, printre altele, pe criteriile prezentate în continuare. Articolele enumerate în anexa I sunt exemple care ilustreazã aplicarea acestor criterii.

(i)
Un articol este considerat ambalaj dacã respectã definitia mentionatã anterior, fãrã sã aducã atingere altor functii pe care le-ar putea de asemenea îndeplini ambalajul, cu exceptia cazurilor în care articolul face parte integrantã dintr-un produs si este necesar pentru cuprinderea, sustinerea sau conservarea acestuia pe parcursul întregului sãu ciclu de viatã, toate elementele în cauzã fiind destinate utilizãrii, consumului si eliminãrii împreunã.
(ii)
Articolele concepute astfel încât sã fie umplute în punctul de vânzare si articolele de unicã folosintã umplute sau concepute astfel încât sã fie umplute în punctul de vânzare sunt considerate ambalaje în mãsura în care joacã rolul de ambalaje.

(iii) Componentele ambalajelor si elementele auxiliare integrate în ambalaje sunt considerate pãrti ale ambalajului în care sunt integrate. Elementele auxiliare atasate direct sau fixate pe un produs si care îndeplinesc rolul de ambalaj sunt considerate ambalaje, cu conditia sã nu facã parte integrantã dintr-un produs si cu conditia ca nu toate elementele sale sã fie destinate consumului sau eliminãrii împreunã.

Dacã este necesar, Comisia examineazã, în conformitate cu procedura mentionatã în art. 21 si, dacã este cazul, modificã exemplele furnizate în anexa I pentru a ilustra definitia ambalajului. Sunt studiate cu prioritate urmãtoarele articole: carcasele de compact discuri si de casete video, ghivecele pentru flori, tuburile si rulourile pe care sunt înfãsurate materiale flexibile, suporturile de etichete auto-adezive si hârtia de împachetat.”

2. Art. 4 se înlocuieste cu urmãtorul text: „Articolul 4

Prevenirea

(1)
Pe lângã mãsurile destinate prevenirii producerii de deseuri din ambalaje, adoptate în conformitate cu art. 9, statele membre se asigurã cã sunt adoptate si alte mãsuri de prevenire. Astfel de alte mãsuri pot consta din programe nationale, din proiecte destinate transferãrii cãtre producãtori a responsabilitãtii reducerii la minimum a impactului ambalajelor asupra mediului sau din actiuni analoge adoptate, dacã este cazul, pe baza consultãrii cu agentii economici, în scopul reunirii si al valorificãrii multiplelor initiative adoptate în statele membre în domeniul prevenirii. Aceste mãsuri respectã obiectivele prezentei directive, asa cum sunt definite în art. 1 alin. (1).
(2)
Comisia contribuie la promovarea prevenirii încurajând elaborarea de norme europene adecvate, în conformitate cu art. 10. Aceste norme trebuie sã urmãreascã reducerea la minimum a impactului ambalajelor asupra mediului, în conformitate cu art. 9 si 10.
(3)
Dacã este cazul, Comisia prezintã propuneri privind mãsuri destinate consolidãrii si completãrii aplicãrii cerintelor esentiale, astfel încât noile ambalaje sã nu poatã fi introduse pe piatã decât dacã producãtorul a luat toate mãsurile necesare pentru a reduce la minimum impactul lor asupra mediului, fãrã sã aducã atingere functiilor esentiale ale acestora.”

3. Art. 6 se înlocuieste cu urmãtorul text: „Articolul 6

1 JO L 184, 17.07.1999, p. 23.

Valorificarea si reciclarea
(1)
În scopul conformãrii cu obiectul prezentei directive, statele membre iau mãsurile necesare pentru a atinge urmãtoarele obiective pe întregul lor teritoriu:
(a)
pânã la 30 iunie 2001 cel târziu, sunt valorificate sau incinerate în instalatiile de incinerare a deseurilor cu valoare energeticã deseuri din ambalaje reprezentând între minimum 50% si maximum 65% din greutatea acestora;
(b)
pânã la 31 decembrie 2008 cel târziu, sunt valorificate sau incinerate în instalatiile de incinerare a deseurilor cu valoare energeticã deseuri din ambalaje reprezentând minimum 60% din greutatea acestora;
(c)
pânã la 30 iunie 2001 cel târziu, sunt reciclate între minimum 25% si maximum 45% din totalul materialelor de ambalaj care intrã în compozitia deseurilor din ambalaje, si minimum 15% din greutatea fiecãrui material de ambalaj;
(d)
pânã la 31 decembrie 2008 cel târziu, sunt reciclate deseuri din ambalaje reprezentând între minimum 55% si maximum 80% din greutatea acestora;

(e)

pânã la 31 decembrie 2008 cel târziu, trebuie atinse urmãtoarele obiective minime de reciclare pentru materialele continute în deseurile din ambalaje:
(i)
60% din greutate pentru sticlã;
(ii)
60% din greutate pentru hârtie si carton;
(iii) 50% din greutate pentru metale;
(iv)
22,5% din greutate pentru materialele plastice, luând în considerare exclusiv materialele reciclate sub formã de plastic;
(v)
15% din greutate pentru lemn.
(2)
Deseurile din ambalaje exportate din Comunitate în conformitate cu Regulamentele Consiliului (CEE) nr. 259/93* si (CE) nr. 1420/1999** si cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1547/1999*** nu sunt luate în considerare în ceea ce priveste îndeplinirea obligatiilor si a obiectivelor stabilite în alin. (1) decât dacã existã dovezi tangibile din care reiese cã operatiunile de valorificare si/sau de reciclare s-au derulat în conditii aproximativ echivalente cu cele prevãzute în legislatia comunitarã în vigoare.
(3)
Dacã este cazul, statele membre încurajeazã valorificarea energeticã atunci când aceasta se dovedeste preferabilã din motive ecologice si oferã un raport costuri-beneficii avantajos. Acest lucru se poate realiza prin stabilirea unei marje suficiente între obiectivele nationale de valorificare si de reciclare.
(4)
Statele membre încurajeazã, dacã este cazul, în ceea ce priveste producerea ambalajelor si a altor produse, utilizarea materialelor care provin din deseuri de ambalaje reciclate,
(a)
îmbunãtãtind conditiile de pe piatã pentru aceste materiale;
(b)
revizuind reglementãrile existente care împiedicã utilizarea acestor materiale.
(5)
Pânã la 31 decembrie 2007 cel târziu, Parlamentul European si Consiliul, hotãrând cu majoritate calificatã la propunerea Comisiei, stabilesc obiectivele pentru al treilea cincinal 2009-2014, pe baza experientei practice acumulate de statele membre în îndeplinirea obiectivelor stabilite în alin. (1) si a rezultatelor cercetãrii stiintifice si a tehnicilor de evaluare cum ar fi analizele ciclului de viatã si analiza costuri-beneficii. Prin urmare, aceastã procedurã este repetatã la fiecare cinci ani.
(6)
Mãsurile si obiectivele mentionate în alin. (1) sunt publicate de statele membre si fac obiectul unei campanii de informare destinate publicului larg si operatorilor economici.
(7)
Datoritã situatiei lor speciale, si anume numãrul mare de insule mici, existenta unor zone rurale si muntoase si nivelul actual redus al consumului de ambalaje, Grecia, Irlanda si Portugalia pot sã decidã:
(a)
sã îndeplineascã, pânã la 30 iunie 2001 cel târziu, obiective inferioare celor stabilite în alin. (1) lit. (a) si (c), atingând totusi cel putin procentul de 25% pentru valorificarea sau incinerarea în instalatii de incinerare a deseurilor cu valoare energeticã;
(b)
sã amâne în acelasi timp îndeplinirea obiectivelor stabilite în alin. (1) lit. (a) si (c) pentru o datã ulterioarã, care nu trebuie totusi sã depãseascã termenul de 31 decembrie 2005;
(c)
sã amâne îndeplinirea obiectivelor prevãzute în alin. (1) lit. (b), (d) si (e) pentru o datã aleasã de ele, datã care sã nu depãseascã termenul de 31 decembrie 2011;
(8)
Comisia prezintã Parlamentului European si Consiliului, cât mai repede posibil si la 30 iunie 2005 cel târziu, un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive si impactul acesteia asupra mediului, precum si asupra functionãrii pietei interne. Acest raport tine cont de situatia caracteristicã fiecãrui stat membru. Acesta acoperã aspecte cum ar fi:
(a)
evaluarea eficientei, a punerii în aplicare si a respectãrii cerintelor esentiale;
(b)
mãsurile suplimentare de prevenire destinate reducerii impactului ambalajelor asupra mediului în mãsura posibilului si fãrã a aduce atingere functiilor esentiale ale acestora;
(c)
posibila dezvoltare a unui indicator ecologic în domeniul ambalajelor care sã simplifice si sã facã mai eficientã prevenirea deseurilor din ambalaje;
(d)
planurile din domeniul prevenirii producerii de deseuri din ambalaje;
(e)
încurajarea refolosirii si, în special, a comparãrii costurilor si a avantajelor refolosirii cu cele ale reciclãrii;
(f)
rãspunderea producãtorului, inclusiv aspectele financiare ale acesteia;
(g)
mãsurile care au ca scop reducerea suplimentarã si, în cele din urmã, eliminarea progresivã, dacã este
cazul, pânã în 2010, a metalelor grele si a altor substante periculoase din ambalaje. Acest raport este însotit, dacã este cazul, de propuneri de modificare a dispozitiilor relevante din prezenta directivã, cu exceptia cazurilor în care au fost deja prezentate astfel de propuneri.
(9)
Acest raport abordeazã problemele mentionate în alin. (8), precum si alte probleme relevante în cadrul diferitelor aspecte acoperite de al saselea program de actiune din domeniul mediului, în special strategia tematicã privind reciclarea si strategia tematicã privind utilizarea durabilã a resurselor. Comisia si statele membre încurajeazã, dacã este cazul, studiile si proiectele pilot legate de alin. (8) lit. (b), (c), (d), (e) si (f), precum si alte instrumente de prevenire.

(10)Statele membre care au instituit sau care vor institui programe care depãsesc obiectivele maxime prevãzute în alin. (1) si care dispun în acest sens de capacitãti de reciclare si de valorificare adecvate sunt autorizate sã urmãreascã îndeplinirea acestor obiective în interesul unui nivel ridicat de protectie a mediului, cu conditia ca aceste mãsuri sã nu antreneze perturbarea pietei interne si sã nu împiedice celelalte state membre sã se conformeze prezentei directive. Statele membre informeazã Comisia cu privire la aceste mãsuri. Comisia confirmã aceste mãsuri dupã ce verificã, în cooperare cu statele membre, cã acestea sunt compatibile cu elementele mentionate anterior si nu constituie un mijloc arbitrar de discriminare si nici o restrictie deghizatã impusã schimburilor dintre statele membre.

———————

* JO L 30, 06.02.1993, p. 1. Regulament modificat ultima datã de Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2557/2001 (JO L 349, 31.12.2001, p. 1). ** JO L 166, 01.07.1999, p. 6. Regulament modificat ultima datã de Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2118/2003 (JO L 318, 03.12.2003, p. 5). *** JO L 185, 17.07.1999. Regulament modificat ultima datã de Regulamentul (CE) nr. 2118/2003.

4. La art. 8, alin. (2) se înlocuieste cu urmãtorul text: „(2) Pentru a facilita colectarea, refolosirea si valorificarea, inclusiv reciclarea, ambalajele trebuie sã continã indicatii privind natura materialului sau a materialelor de ambalaj folosite, pentru a permite identificarea si clasificarea în sectorul în cauzã pe baza Deciziei Comisiei 97/129/CE*. —————

* JO L 50, 20.02.1997, p. 28.”

5. La art. 13 se adaugã urmãtorul paragraf: „Statele membre faciliteazã atât informarea consumatorilor cât si campaniile de sensibilizare a opiniei publice.”

6. Art. 19 se înlocuieste cu urmãtorul text: „Articolul 19 Adaptarea la progresul stiintific si tehnic Modificãrile necesare pentru adaptarea la progresul stiintific si tehnic a sistemului de identificare [mentionat în art. 8 alin. (2) si în art. 10 al doilea paragraf, ultima liniutã], structura tabelelor legate de sistemul de baze de date [mentionate în art. 12 alin. (3) si în anexa III], precum si exemplele care ilustreazã definitia conceptului de ambalaj (mentionate în anexa I), se adoptã în conformitate cu procedura mentionatã în art. 21 alin. (2).”

7. La art. 20, alin. (1) se înlocuieste cu urmãtorul text: „(1) Comisia stabileste, în conformitate cu procedura mentionatã în art. 21, mãsurile tehnice necesare pentru rezolvarea problemelor întâmpinate în aplicarea dispozitiilor prezentei directive, în special în ceea ce priveste materialele de ambalaj inerte introduse pe piata Uniunii Europene în cantitãti foarte mici (adicã sub 1% în medie din greutate), ambalajele primare ale echipamentelor medicale si ale produselor farmaceutice, ambalajele de mici dimensiuni si ambalajele de lux.”

8. Art. 21 se înlocuieste cu urmãtorul text: „Articolul 21 Comitetul

(1)
Comisia este asistatã de un comitet.
(2)
Dacã se face trimitere la prezentul alineat, se aplicã art. 5 si 7 din Decizia 1999/468/CE*, cu respectarea dispozitiilor art. 8 din aceeasi decizie. Perioada prevãzutã în art. 5 alin. (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileste la trei luni.
(3)
Comitetul îsi stabileste regulamentul de procedurã. ——

* JO L 184, 17.07.1999, p. 23.”

9. La art. 22 se insereazã urmãtorul alineat: „(3a) Statele membre pot transpune dispozitiile din art. 7 prin intermediul acordurilor încheiate între autoritãtile competente si sectoarele economice în cauzã, cu conditia îndeplinirii obiectivelor mentionate în art. 6. Aceste acorduri îndeplinesc urmãtoarele cerinte:

(a)
acordurile sunt executorii;
(b)
acordurile precizeazã obiectivele si termenele de realizare corespunzãtoare;
(c)
acordurile sunt publicate în jurnalul oficial al statului membru în cauzã sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului si sunt transmise Comisiei;
(d)
rezultatele obtinute fac obiectul unui control regulat, sunt comunicate autoritãtilor competente si Comisiei si sunt puse la dispozitia publicului în conditiile prevãzute în acord;
(e)
autoritãtile competente asigurã efectuarea unei examinãri a rezultatelor obtinute în cadrul acordului;
(f)
în cazul nerespectãrii acordului, statele membre aplicã dispozitiile relevante din prezenta directivã adoptând mãsuri legale, de reglementare si administrative.”

10. Anexa I se înlocuieste cu anexa I din anexa la prezenta directivã.

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare dispozitiile legale, de reglementare si administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive pânã la 18 august 2005 cel târziu. Statele membre informeazã imediat Comisia cu privire la aceasta. Când statele membre adoptã aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directivã sau sunt însotite de o asemenea trimitere în momentul publicãrii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3 Prezenta directivã intrã în vigoare în ziua publicãrii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivã se adreseazã statelor membre. Articolul 4
Adoptatã la Strasbourg, 11 februarie 2004. Pentru Parlamentul European Presedintele P. COX Pentru Consiliu Presedintele M. McDOWELL
ANEXÃ „ANEXA I

EXEMPLE PENTRU CRITERIILE MENTIONATE ÎN ART. 3 PCT. 1

Exemple pentru criteriul (i)

Constituie ambalaje

Cutiile de dulciuri Folia care acoperã cutiile de compact discuri

Nu constituie ambalaje

Ghivecele de flori al cãror scop este sã însoteascã planta pe întreaga duratã a vietii acesteia Cutiile de scule Pliculetele de ceaiÎnvelitorile de cearã din jurul brânzeiÎnvelisul cârnatilor

Exemple pentru criteriul (ii)

Constituie ambalaje, dacã au fost concepute în vederea umplerii la punctul de vânzare

Pungile de hârtie sau de plastic Farfuriile si cestile de unicã folosintã Foliile pentru alimente Pungile individuale pentru sandvisuri Foliile de aluminiu

Nu constituie ambalaje

Instrumentele pentru amestecat Tacâmurile de unicã folosintã

Exemple pentru criteriul (iii)

Constituie ambalaje

Etichetele lipite sau fixate direct pe produs

Constituie pãrti de ambalaj

Periile pentru rimel care fac parte integrantã din capacul recipientului Etichetele colante fixate pe un alt articol de ambalaj Agrafele Mansoanele din plastic Dispozitivul destinat dozãrii care face parte integrantã din capacul detergentilor.”

DECLARATIA CONSILIULUI, A COMISIEI ª I A PARLAMENTULUI EUROPEAN

Luând act de interpretarea conferitã de Curtea de Justitie a Comunitãtilor Europene în deciziile C-458/00, C-228/00 si C-116/01 definitiei valorificãrii, precum si de efectele acestei interpretãri asupra îndeplinirii obiectivelor de valorificare, Parlamentul European, Consiliul si Comisia declarã intentia lor comunã de a reexamina aceastã problemã cu proxima ocazie. Având în vedere preocupãrile exprimate, Comisia îsi exprimã intentia de a propune, dacã este cazul, modificarea legislatiei relevante. Consiliul si Parlamentul se angajeazã sã hotãrascã prompt cu privire la orice propunere aferentã, cu respectarea procedurilor lor specifice. Aceastã procedurã nu aduce atingere nici unei revizuiri ulterioare a definitiei valorificãrii în cadrul strategiei tematice pentru prevenirea si reciclarea deseurilor si, dacã este cazul, în cadrul legislatiei orizontale aplicabile deseurilor.